Responsabilizare

Asadar, nu am asteptat degeaba. Nu le-am dat cu tifla in zadar, ani de zile, euroscepticilor care ziceau ca nu e nici o problema, in UE sau in afara UE, feudalii nostri iresponsabili tot isi vor face de cap. Uite ca nu este indiferent. Uite ca mai sunt si institutii care functioneaza. Faptul ca reactia vine din partea Comisiei Europene si ca intereseaza declansarea procedurii de deficit excesiv pentru Romania imi confirma banuielile. Totusi, continentul asta nu e un maidan pe care potaile isi fac mendrele dupa plac...
Multi se asteptau, nu ma indoiesc, ca scuturarea sa vina din zona justitiei. S-ar fi zis ca acolo e bataia pestelui. Europa ne-ar dori mai putin corupti, mai viabili si mai verticali, mai aproape de ideea de a face dreptate, iar ai nostri ai mari isi doresc sa duca pe mai departe vechea alcatuire: legi pe hartii, iar in realitate pumn in masa
, dupa plac. Balanta echilibrata in mana femeii legate la ochi in efigie, priviri pe gaura cheii si "mici atentii" de-adevaratelea.



Pe Monica Macovei a costat-o pozitia de ministra de resort batalia asta, satare agere s-au rotit o vreme si asupra capetelor lui Doru Tulus si lui Morar. Ai fi crezut, in fiecare dimineata, ca ziua ar putea incepe cu executii publice; nu ale sefilor mafioti, ticalositi si etern joviali, ci ale oamenilor de stat care cutezasera sa ii plimbe pe la parchet
, fie si degeaba, aratand, totusi, chiar si numai asa, ca nu exista putere destul de mare care sa nu poata fi pusa in chestiune de un procuror onest si curajos.
...si totusi, nu justitia, biata suferinda, a fost buba care a plesnit, chiar daca nici raportul pentru acest domeniu nu arata deloc vesel. Criza, pe de o parte, nesabuinta Guvernului de eleganti dinainte, pe de alta, presiunile electorale – boala mai grea decat muscatura de musca tete –, intr-al treilea rand, au adus Romania mult peste limita de alerta a lui minus 3%. Suntem, nenicule, la 5,4% in 2008, iar daca din chiar clipa asta zana va cobori din caleasca improvizata dintr-un bostan si va face din autoritatile noastre niste culmi ale devotamentului si eficientei pentru perioada imediat urmatoare, tot nu putem spera in mai mult decat a ajunge cu deficitul la 5,1% pe anul in curs.


Trebuie recunoscut ca este o performanta, desi nu din categoria celor pe care ni le-am fi dorit. In 2005, deficitul dobandise o vaga culoare oranj, atingand cota – inca modesta – de 1,2%. Sub bagheta cuplului – nefericit – Basescu-Tariceanu, in numai trei ani s-a depasit lejer pragul de avarie, intrand in nuanta inflamata, portocaliu incinsa, a deficitului abisal. Nu sunt, fireste, de cautat vinovati, stiut fiind ca in patria de sub noi singura vinovata este populatia in ansamblul ei. Daca n-ar fi atat de pretentios, capricios, dornic de inavutire contribuabilul, bietii oameni de stat, sobri si abstrasi de la cele lumesti, ar economisi o sumedenie, nemaicheltuind prosteste pe hrana, haine si medicamente
pentru saracime, ci rezumandu-se la strictul necesar in materie de vile
, mosii, automobile de lux si modeste concedii pe mapamond.


In versiunea – credibila – a Comisiei Europene, la originea performantei inregistrate astazi stau "... derapari importante ale cheltuielilor curente, in special ale cheltuielilor cu salariile din sectorul public si ale cheltuielilor cu prestatiile sociale, precum si previziuni exagerat de optimiste privind veniturile si, in mai mica masura, o scadere brusca a veniturilor colectate in ultimul trimestru al anului 2008 din cauza incetinirii economice". Cu alte cuvinte si mai pe inteles – desi e foarte clar si asa –, s-au umflat salarii si pensii fara o baza economica suficienta si s-au facut evaluari fara o legatura suficient de stransa cu realitatea. si mai simplu, reducand la un numitor comun cele doua cauze principale: suntem eroii si victimele minciunii sistematice, permanente, baroce, diversificate, sufocante. Marile PIB-uri raportate, frumoasele perspective dezvaluite de artizanii bugetului, investitiile si rambursarile de credite
– totul nu este decat o mare aiureala, o harta din nori, ceata si fum, o splendoare in iarba…


Multi sunt mincinosi pe lumea asta, dar si lumea trombonistilor este complexa si nu e totuna cum minti. Din cele de mai sus rezulta ca ai nostri – spre deosebire de "ai lor" – sunt grandomani, se proiecteaza in binefacatori ai poporului, mituind din mers prostimea, ca toti voievozii nostri, de la Ciubar Voda la Papura Voda si Marean Vanghelie, voievodul mititeilor si al platilor curentului pentru cartiere intregi, din banuti oblojiti el va fi stiind cum…

As propune ca nume de cod pentru aceasta politica populista iresponsabila "micul si sarmaua", stie toata lumea de ce. Cat despre optimistica de serviciu intr-ale estimarilor, aici o analiza atenta ar arata, probabil, ca baronul Münchhausen poate lua oricand lectii de la maestrii genului, de tipul varului Jean. Fanfaronada romaneasca triumfa, carnavalul e in toi, si chiar daca portareii europeni trag deja camioanele langa intrare, pregatiti sa ne incarce mobilele, continuam sa ne simtim bine, cu alesii nostri in frunte, hotarati sa dosim cumva televizorul, fiindca spectacolul abia incepe…