Dezincriminarea

Am o vaga problema in ce priveste dezincriminarea incestului in noul proiect de Cod Penal. Nu atat o problema morala: continui sa consider ca morala nu se instituie prin represiune. Am insa o problema pe care as numi-o antropologica: de cand e omul - om, dramatizarea interdictiei incestului, corelata cu cea a paricidului/matricidului, au reprezentat cea mai elementara definitie a umanitatii desprinse din animalitate - animalele nu au notiunea de incest - si radical diferite de zei - care au toate notiunile posibile, dar si dreptul de a le incalca: de asta Zeus era insurat cu sora sa, Hera, iar faraonii sau urmasii lor Ptolemei se casatoreau cu surorile lor, ca sa stie toata suflarea ca nu sunt muritori. Macar ca "agravanta" trag nadejde sa ramana in noul cod si violarea propriei odrasle, si uciderea celui sau celei care ti-a dat viata
. Altfel Eriniile n-ar mai avea liniste in veci.
Dar, cum nu stiu sa existe vreun lobby al incestuosilor pe langa Parlamentul Romaniei (si nu sunt, orice ar spune detractorii mei, o Erinie), raman, civic vorbind, relativ indiferenta. Nu sunt insa la fel de calma in ce priveste dezincriminarea "abuzului in serviciu in forma calificata" sau reducerea pedepselor si a termenelor de prescriptie pentru diferite alte infractiuni de acest tip. Ele pot parea benigne fata de grozaviile la care ma refeream mai sus, dar aflu din presa ca, daca vor fi dezincriminate, vreo 150 de persoane anchetate pentru fapte de coruptie vor scapa de orice acuzatie: capi de liste ar fi, in ordine alfabetica, domnii Gigi Becali, Nicusor Constantinescu, Ion Dumitru, Iulian Falca, Mihai Necolaiciuc, Radu Mazare, Adrian Nastase, Marian Oprisan....
Simpaticul director al Transparency International - Romania, Victor Alistar, declara zilele trecute ca noul cod penal redefineste din temelii infractiunea, asa ca deschide posibilitatea amnistierii intregului popor infractional. Mi-e greu sa-mi inchipui, totusi, ca acesta ar fi obiectivul asumat al vreunui guvern, oricat de Boc ar fi el. Dar, cu privire anume la abuzul in serviciu, perspectiva difera radical, mai ales daca punem pe doua coloane rezultatele alegerilor de anul trecut si deloc gratioasele gratieri care ar putea rezulta din aplicarea noului CP, fie si peste catava vreme, cand va intra in vigoare.
Din aceasta perspectiva, bataliile succesive pentru si contra intrarii in vigoare a noilor coduri devin mult mai interesante. Etapa cu etapa, o calcatura tare a fost inevitabil urmata de una moale, ca sa zic asa. Dl. Valeriu Stoica a deschis balul, incercand in zadar in 2000 sa obtina urgent asumarea noilor coduri prin raspunderea guvernului; dupa dezincriminarea bancrutei frauduloase, ne puteam imagina orice. Dna Ministru Stanoiu a izbutit sa determine adoptarea in 2004 a Codului Penal, care ar fi urmat sa intre in vigoare la un an de la publicare, adica pe 29 iunie 2005. Indata dupa intrarea in functie insa, dna Macovei denunta lacunele codului Stanoiu, si, la 25 iunie 2005, o ordonanta amana pana la 1 septembrie 2006, alta pana in iunie 2008, o a treia pana in septembrie 2009, intrarea lui in vigoare. Asta provoaca, in august 2006, o scrisoare a dlui Iliescu catre dl Basescu, cel putin egala in vehementa cu protestele Domniei sale actuale, pe doua voci cu cele ale dnei Stanoiu, fata de graba - si ea la fel de suspecta - cu care se incearca adoptarea devalmasa a tuturor celor patru coduri rescrise din temelii.
Fiecare Cunctator intra in fibrilatie de cum e vorba de propria varianta de cod penal, si e cuprins iarasi de o suspecta abulie cand e vorba de codul vecinului: ce santaj reciproc se ascunde aici? Ce mecanisme necunoscute muritorilor de rand se opresc - sau se dezlantuie - cand intra in vigoare un cod sau altul? Are a face asta cu reducerea pedepselor, negociata de catre diversii baroni si baroneti din coalitia deconcentrata, ori cu reducerea termenelor de prescriptie, negociata de cine vreti Dvs? Ca doar n-o avea a face cu Josef Frietzl, mizerabil parinte incestuos, dar supus austriac!