Iresponsabila asumare a răspunderii

Premierul Emil Boc încă nu a aflat, dar nu tot ce-i spune preşedintele Traian Băsescu trebuie luat drept literă de lege. Dacă-i zice să sară-n foc, de exemplu, şi arde de dorinţa de-a face pe eroul, n-are decât să intre în flăcări, este opţiunea sa personală. Când însă vine vorba de treburile guvernării, sfera privată este, categoric, depăşită, iar joaca de-a pompierul afectează pe toată lumea. „Guvernul nu exclude posibilitatea de a-şi asuma răspunderea pe cele două coduri, civil şi penal”, a declarat, miercuri, premierul, la puţin timp după ce preşedintele a lansat ideea, în eter. „Nu exclude” înseamnă, în rostirea lui Emil Boc, că, de fapt, este gata să se conformeze fără a mai sta pe gânduri, singurul impediment constituindu-l faptul că PSD, partenerul său de guvernare, încă se opune. Dar poate că-l va da Viorel Hrebenciuc pe brazdă. Şi atunci, micul pompier, întărit de victoria asupra moţiunii de cenzură, va stinge necesitatea arzătoare de a avea, după 16 ani, coduri noi, indiferent de mărimea daunelor colaterale.

Premierul ar transforma aşadar cele două legi în nişte acte normative oarecare, într-un „pachet legislativ” ca atâtea altele asumate de guvernele anterioare, sub lozinca urgentării reformei. Numai că ele nu afectează doar vreun segment social sau economic, ci viaţa fiecărui individ de la vârsta intrauterină de 14 săptămâni şi până la moarte. Sunt cele mai importante legi după Constituţie, impun regulile după care trăim şi ne definesc societatea.

Retragerea lor din Parlament - din ale cărui şedinţe deschise conţinutul şi modificările aduse codurilor ajung direct la cunoştinţa publicului - înseamnă ignorarea deliberată tocmai a cetăţenilor afectaţi de ele. Faptul că Parlamentul este lent, iar evaluarea europeană pe justiţie bate la uşă nu reprezintă un argument suficient în cazul de faţă. Nu există motive pentru gestul asumării răspunderii Guvernului pe cele două coduri, luându-le astfel şansa de a fi periate şi îmbunătăţite, iar publicului – posibilitatea de a fi informat şi a le dezbate. Există doar aroganţa lui Traian Băsescu şi a PD-L, care desconsideră şi Parlamentul, şi cetăţenii. Aceştia din urmă se pot întreba de ce este nevoie să plătească salariul, masa şi casa
a 450 de parlamentari, dacă Guvernul este acela care legiferează.

De ce să funcţioneze două comisii juridice cu 50 de inşi, când par a fi de ajuns experţii ministrului Jusiţiei, Cătălin Predoiu, cel iubit de două cabinete, precum „justiţiarul” de tristă amintire Ilie Botoş?! Dacă pentru legile de bază Parlamentul nu mai este bun
, atunci poate a ajuns o biată floare ofilită la butoniera democraţiei. De data aceasta, Guvernul Boc s-ar dovedi responsabil neangajându-şi răspunderea. Fiindcă, după Codul Civil şi Codul Penal, i-a mai rămas de asumat doar Constituţia.