La placinte inainte, la sport inapoi

ramvaiul 41 tocmai plecase de la capatul de linie din cartierul Prelungirea Ghencea, la doi pasi de stadionul Stelei. Doi tineri, aprinsi intr-o conversatie inceputa, se pare, inca din statie, comentau perioada grea in care se afla, premergatoare sesiunii de Bacalaureat. Din discutie (vorbeau destul de tare, incat au atras atentia mai tuturor calatorilor din jurul lor) am dedus ca problema lor, de elevi si colegi dintr-o clasa de a XII-a, nu este teama pentru probele orale si scrise de la disciplinele de examen, ci neputinta de a se pregati temeinic pentru proba practica de la Educatie fizica. La inceput nu prea am fi inteles zbuciumul si preocuparea lor pentru acest examen daca am fi luat in calcul ca majoritatea lumii desconsidera disciplina Sport si, mai ales, pe tinerii care aleg sa dea examen la aceasta proba, considerandu-i niste putori insolvabile care fug de invatatura. Curiozitatea ne-a determinat sa inregistram o frantura din conversatie: “Sunt nemultumit ca nu ma pot antrena cat trebuie pentru exercitiile obligatorii
de la sport. In cele doua ore de la scoala nu se face mai nimic. Sambata si duminica, terenurile din curtea liceului sunt mereu inchiriate, nu stiu exact, dar oricum ele sunt ocupate de dimineata pana seara. Sala de sport, la fel de inchiriata si, daca nu este, sta tot timpul inchisa, deoarece portarul refuza sa deschida usa pentru ca nu are aprobare de la director. Am dorit sa merg la o sala de fitness, dar cel mai ieftin abonament costa 150 lei pe luna. O ora la tenis de camp costa 25 lei, iar la un minifotbal trebuie sa scot cel putin din buzunar 20 de lei. Mama nu-mi poate da atatia bani
. Stau si ma intreb ce vor face la anul astia dintr-a XI-a, cand vor avea doar o ora de sport. Daca pic Bac-ul din cauza lui, sparg termopanele de la minister cu mingile de baschet de la scoala”.