a antipozii ideii de „Festina lente”, ce ne-a dăruit de-a lungul timpului opere durabile, se află leneşul grăbit al prezentului, care şi-a micşorat fondul de cuvinte şi de acţiuni cu scop cognitiv până la strictul necesar.
Fiecare nelămurire e un nod gordian rezolvabil cu ajutorul unei atitudini tăioase. Mediocrul e noul înţelept, pentru că se află la adăpost de cunoaşterea excesivă. El răsfoieşte patru ziare şi le spune oamenilor ceea ce aceştia vor să audă, câteva banalităţi învelite în pachetul cu sfaturi de arte marţiale. De ce ai mai despica firul în patru, când din patru fire îţi împleteşti o liană pe care să te caţeri spre vârful societăţii?
Chiar şi particula elementară a transmiterii de idei, cuvântul, se chirceşte, iar masa
bogată se transformă într-un hap. Există deja varianta lights a alfabetului pentru Messenger, din care vocalele au dispărut, din simplul motiv că sunt uşor de dedus. Aşa cum nu-ţi încarci hard diskul calculatorului cu fişiere inutile, memoria personală trebuie ferită de pericolul culturii generale, un reziduu în calea perfecţionării într-un singur domeniu de excelenţă, pe care omul viitorului şi-l va alege, probabil, prin clasa a doua, la atingerea vârstei deplinei maturităţi.
Vei putea fi un bun specialist în management fără să trebuiască să ştii care e capitala Suediei sau cine a scris „Război şi pace”. Citirea cărţilor va rămâne apanajul unor ciudaţi, mai ales când un roman ca „Muntele vrăjit” al lui Thomas Mann se va reedita sub formă de rezumat: „Un tânăr merge la un sanatoriu din munţi să-şi viziteze vărul bolnav, dar se îmbolnăveşte şi, după aproximativ şapte ani, moare. Sfârşit”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu