Curtea Constituţională, arbitrul marilor meciuri politice

Cele mai importante bătălii politice s-au dus, în ultimul an, pe tărâm juridic. Sus­pendarea preşedintelui, organi­zarea refe­rendumului, votul uninominal, trimiterea miniştrilor în cercetarea Parchetului, toate au fost soluţionate prin apelul la judecători, în condiţiile unei legislaţii ambigue sau incomplete şi ale aşezării taberelor politice pe poziţii ireconciliabile. Toată lumea a stat cu ochii pe Curtea Constituţională, nevoită, aproape lunar, să dea verdicte cu miză politică şi fiind la rându-i suspectată că face jocul unuia sau altuia dintre reclamanţi. Datorită războiului declarat dintre preşedinte şi premier, instituţia care supraveghează respectarea Legii fundamentale a cunoscut, în 2007, cel mai activ rol din istoria sa postdecembristă.

Luna aceasta, Curtea ar putea fi chemată să intervină, din nou, în războiul dintre Palatele Cotroceni şi Victoria. Nemulţumit că preşedintele refuză s-o numească la Justiţie pe Norica Nicolai, premierul Tăriceanu ar putea face apel, potrivit unor surse liberale, la Curtea Constituţională. Scenariul e acelaşi ca şi anul trecut, când premierul a sesizat Curtea, fiindcă preşedintele a refuzat să-l numească ministru de Externe pe Adrian Cioroianu. Şeful Guvernului a avut, atunci, câştig de cauză. Curtea a decis că preşedintele nu are drept de veto în privinţa persoanelor nominalizate la funcţia de ministru, ci doar puterea să verifice dacă acestea îndeplinesc “condiţiile de corespundere în funcţie”.

Curtea Constituţională a primit prima sesizare de neconstituţionalitate pe 2008 zilele trecute. Contestatarul este Traian Băsescu, care a sesizat Curtea cu privire la două ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Tăriceanu în domeniul apărării. Şeful statului se referă la Ordonanţa de reorganizare a MIRA şi la cea de modificare a Legii pensiilor militare de stat şi a Statutului cadrelor militare. În ambele cazuri, Băsescu susţine că actele Guvernului nu au avizul CSAT, creându-se astfel un conflict juridic între Guvern şi Consiliu.

Verdicte împărţite

Preşedintele, Guvernul şi partidele anti-Băsescu din Parlament şi-au făcut un obicei, din 2005 încoace, din a-şi tranşa disputele la Curtea Constituţională. Anul trecut însă, Curtea a ajuns să joace un rol de adevărat arbitru politic. Judecătorii au fost nevoiţi să se pronunţe în legătură cu suspendarea preşedintelui, să ia decizii în privinţa Legii referendumului, a uninominalului sau a răspunderii ministeriale. Curtea a dat aviz negativ propunerii de suspendare a şefului statului iniţiate de PSD şi PC, dar aceiaşi judecători au respins contestaţia preşedintelui pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale de suspendare şi au proclamat interimatul funcţiei de preşedinte al României. Curtea a aprobat şi modificările Legii referendumului, care permiteau demiterea preşedintelui cu majoritatea voturilor valabile ale celor prezenţi la urne.

Curtea Constituţională a mai stabilit că modificarea Legii răspunderii ministeriale, prin care Guvernul a suspendat Comisia de la Cotroceni, este neconstituţională. În decembrie anul trecut, Legea privind votul uninominal pentru care Guvernul îşi asumase răspunderea a fost declarată neconstituţională, la sesizarea şefului statului.